Ceea ce conștientizează cuplurile când lucrează în terapie este că în relația de cuplu nu sunt 2, ci sunt 3.
De ce?
Pentru că pe lângă cei 2 parteneri și nevoile lor, mai este și Relația însăși și nevoile relaționale. Iar ceea ce aduc cei 2 în acel spațiu sacru relațional poate hrăni, întreține, sau, din contră, sufoca încet și sigur relația.
Uneori problematicile cu care vin cuplurile în terapie necesită doar câteva ședințe în care cei 2 învață cum să se uite la relația de cuplu, cum să comunice cu celălalt ca să se facă auzit pe limbajul lui, cum să negocieze sănătos în cuplu diverse aspecte, etc.
Alteori problematicile sunt mult mai adânci, iar cei doi parteneri nu își dau seama că sunt prinși în jocul proiecțiilor inconștiente, astfel că cine se exprimă de fapt în relația de cuplu nu sunt ei, ci: bunici, părinți, mătuși etc..
Cuplul este o şcoală pentru noi toți, iar partenerul de cuplu este o oglindă pentru noi. Dacă atunci când apar probleme în cuplu, în loc să spargem oglinda sau să o aruncam și să fugim, avem curajul să o contemplăm și să înțelegem că ea refectă în noi acel ceva pe care nu îl acceptăm la partener, totul se schimbă. Atunci înţelegem că noi nu am ajuns întâmplător în relație cu acel om, ci l-am atras pe o anumită frecvenţă pe care o parte din noi se pare că funcționează. Prin urmare, „jobul” nostru este să identificăm acea parte și să o ajutăm să se relaxeze și să se topească în lumina Sinelui… Atunci putem spune că evoluăm spre armonie.
Apoi, cu cât eu sunt mai în armonie cu mine, cu atât lucrurile și persoanele în jur încep să se armonizeze pentru că noi îi putem influenţa pe cei din jur nu bătând cu pumnul în masă să se schimbe, ci devenind noi schimbarea pe care o dorim de la ei.
Cum ajungem aici?
Noi confundăm cu identitatea noastră credințele și programele limitative din inconștientul nostru. Și în noi locuiește o populație de subpersonalităţi. Aceste subpersonalităţi se constituie între 0-5 ani, adică atunci când noi experimentăm primele nevoi pe acest pământ și suntem nevoiți să ne adaptam cum putem mai bine pentru satisfacerea lor.
Astfel, primează subpersonalităţile care prioritează nevoile legate de a corespunde cerințelor mediului extern, în detrimentul dorințelor noastre reale și nevoilor din interior.
Noi construim comportamente din cauza fricilor, adică care să îndeplinească nevoi inconștiente: De a corespunde de cele mai multe ori.
Dar aceste Subpersonalităţi (se mai cheamă persona = masca), sunt măști care acoperă Sinele nostru adevărat. Eu le numesc nori, ca atunci când zburam cu avionul și plafonul de nori ne obturează o vreme vizibilitatea. Pe măsură ce ne ridicăm deasupra acestui plafon de nori, totul devine limpede și senin, și nimic nu mai umbrește soarele sclipitor, adică Sinele nostru.
Adesea ne dăm toată puterea în afara noastră (partener, sef, părinți, obiecte sau substanțe diverse), neînţelegând că în realitate noi suntem în esență ființe suverane în puterea cărora stă propria stare de bine.
Ceea ce este în exteriorul nostru nu poate să ne creeze o stare/emoție/sentiment pe care noi nu îl avem deja în interiorul nostru, măcar ca și potențial.
Toate aceste aspecte exterioare ne pun în contact cu ceea ce există deja în noi. Deci job-ul nostru pentru a ne recăpăta această putere personală și a nu o mai da în afara noastră este Identificarea adevărului nostru Sine versus credințele noastre și nevoile noastre legate de mediu, și a-l reașeza la panoul de comandă al ființei noastre.
Imaginează-ți că același lucru se întâmplă și cu partenerul/partenera ta de cuplu. El/ea intră în relație cu tine aducând toată această sumedenie de subpersonalităţi, propriul istoric de viață, propriile credințe și valori personale.
Armonizarea
A armoniza toate aceste aspecte nu este ușor. Și uneori, prinși în dinamica emoțională, adesea turbulentă, nu știm cum să facem asta. Atragem parteneri conform modului în care noi ne comportăm cu noi pentru că orice relație de cuplu începe de fapt cu relația cu propria persoană. Și de aici ajungem iar în punctul în care avem nevoie să ne uităm în interior și să vedem cum ne neglijăm noi pe noi însene de fapt, cum nu ne acordăm atenție, de unde am deprins acest mod de a ne comporta cu noi, poate în relația cu mama ori altă persoană de atașament.
Ce poți face?
Spre exemplu, unele femei se plâng în terapia de cuplu/individuală că se simt neglijate de partenerul de cuplu.Adesea acest aspect se poate remedia printr-o distribuție conştientă și asumată de cei 2 parteneri a timpului personal astfel încât să se satisfacă și nevoile relaționale.
Alteori, problema este mult mai adâncă și ţine de ceea ce pare a fi o veritabilă foame de atenție: adică o foame compensatorie venită din copilărie, pe fondul unei lipse de conectare și/sau acordare a părintelui la nevoile copilului. Nu are legătură deci cu momentul prezent.
Și de aici începe de fapt un alt proces important, în care aceste femei sunt provocate să vindece acele părţi rănite din ele, astfel încât să ajungă să se întregească și să nu mai fie scindate în părți rănite emise pe frecvenţa neglijenţei, neiubirii, lipsei de grijă etc., pe care ele își atrag frecvent acei parteneri.
Deci e nevoie să învețe să se ocupe de toate fetițele din ele care s-au simțit neglijate sau abandonate în copilărie, să devină mamă prezentă și hrănitoare pentru ele și apoi lucrurile se aşază frumos și în relațiile lor.
Ședințele se pot desfășura online, pe zoom, sau în cabinet, în condiții de siguranță, dat fiind contextual actual. Ședinţa durează o oră şi jumătate.
Vezi și alte servicii pe care le ofer:
Psihoterapie individuală
Pentru o relație echilibrată cu tine însuți
Vezi mai multeCoaching de feminitate
Deblochează resursele tale și invață să folosești energia ta feminină
Vezi mai multeServicii pentru companii
Echipa ta echilibrată și unită aduce performanță
Vezi mai multeFii prima care află noutățile și beneficiază de discount-uri exclusive
